Imi sta de multa vreme pe limba (sic!) sa scriu despre lovitura ratata pe care gasesc ca au dat-o programatorii marilor corporatii prin promovarea naiva si idealista a miscarii open-source. Caci asta a fost initial motivatia principala: sa minimizeze competitivitatea unor mari firme producatoare de software (ca Microsoft-ul dar nu numai), scotand pe piata aplicatii cu codul sursa public si gratuit, pe care altii sa le modifice la o adica si sa le ofere publicului tot gratis.

Unde suntem azi, dupa atatia ani? Marile corporatii s-au priceput de minune sa traga avantaje de pe urma idealismului celor care implementau aplicatii pe de-a moaca. Imi amintesc de intrarea in bursa a lui Red Hat, firma care s-a priceput de minune sa asambleze modulele gratuite ale unei versiuni de Linux si sa le vanda la un pret oarecare. Tipii aceia nu aveau (si nu au) alta calitate decat cea de puri speculanti, de vanzatori care iau un produs disponibil dintr-o parte, il cosmetizeaza si il vand pentru un beneficiu. Cand Red Hat a fost criticata ca n-a oferit gratuit ceva stock options celor care au lucrat efectiv la implementarea acelui sistem de operare, firma s-a laudat ca va da posibilitatea acestora sa cumpere ceva stocuri la pret preferential. Cu alte cuvinte, sa faca si mai multi bani tot pe spinarea fraierilor.

Gasesc sincer ca singurele mari categorii care au profitat de pe urma open-source-ului sunt pe de o parte utilizatorii, pe de alta firmele de asamblare si comercializare de componente, deci vanzatorii. Programatorii in general (cu rare exceptii) nu au avut decat de pierdut. Utilizatorii s-au vazut cu posibilitati uriase de aplicatii de-a gata, gratuite, pe care sa le download-eze de pe web, fara sa mai cumpere ceva. Asamblorii vanzatori si-au pus in practica talentul de a refolosi inteligent munca altora. Pescuiesti module de-a gata sau portiuni de cod disponibile (cati pot fi dovediti cu adevarat de furt?) si le vinzi ca pe-un produs propriu. Ori le incluzi in produsul tau propriu.

De multa vreme existau deja aplicatii oferite ca freeware sau shareware (platesti/donezi ceva doar daca doresti). La ora actuala insa exista mult prea multe produse total gratuite, ca te intrebi daca mai e ceva ce n-a fost dezvoltat. Pentru aproape tot ce poate fi implementat si suportat de o persoana-doua exista deja puzderie de aplicatii open-source gratuite.

Dirk Riehle, liderul grupului de cercetare in open-source al lui SAP Labs Inc din Palo Alto afirma chiar ca implicarea programatorilor in open-source prezinta un risc pentru propria lor cariera. Aceasta datorita competitivitatii crescute intre produsele gratuite si a ofertelor mai scazute de salarizare. Cu cat exista mai multe produse open-source disponibile gratuit, cu atat mai multi vor fi cei care se baga pe ele. Ca exemplu, vei gasi in general oferte mai slabe de job-uri pentru PHP decat pentru ColdFusion, cel din urma fiind un produs similar, detinut insa de Adobe, pentru care trebuie sa platesti licenta ca sa-l folosesti.

Exista de asemenea o diferenta intre programatorii care customizeaza si modifica un produs open-source pentru propriul lor interes si cei care participa efectiv in grupul de dezvoltatori al acelui produs. E-o diferenta intre cel care ia si modifica sursa WordPress-ului pentru blogul sau personal si cel care participa efectiv la scrierea unei noi versiuni distributabile in masa de WordPress. Dar stiu sa vada si sa faca angajatorii aceasta diferenta? Pentru destui din acestia, mentalitatea este ca un programator care dezvolta sau lucreaza la un produs open-source poate nu are alta oportunitate mai buna si mai lucrativa.

Si apoi, cati dintre noi au facut cu adevarat bani seriosi din open-source? Stiu cateva exceptii care doar asta raman: rare exceptii. Una din ele a fost recenta achizitionare a lui MySQL de catre Sun, pentru un miliard de dolari. Dar MySQL facea deja ceva bani oferind alternativ cu versiunea gratuita de community server o versiune comerciala. Diferenta consta in business-model, la fel cum WordPress ofera in paralel cu codul sau sursa de pe wordpress.org blogurile gazduite pe wordpress.com, unde platesti ceva daca vrei mai multa functionalitate. E previzibil dealtfel ca si WordPress-ul o sa fie candva cumparat cu bani grei tot de un mamut de companie care preia ce au facut altii, companie de genul carora programatorii doreau initial sa dea o lovitura de gratie scriind aplicatii oferite gratuit.

• WordPress-ul si puterea pe mana idiotului
• WordPress-ul si filtrele de continut
• Vizitatori recenti
• Spameri cretini
• Reverse IP