Prin anii 90, in paralel cu afluxul crescut de imigranti sau lucratori temporari din “lumea a treia”, in Statele Unite si Canada s-au inmultit ca ciupercile firmele de plasare si de consultanta. 80-90% din joburile postate pe Monster.ca sau Workopolis.ca sunt de fapt prin asemenea firme de intermediari. Multe din ofertele acelea sunt de fapt job-uri fantoma, inexistente, scopul primordial fiind acela de a colecta CV-uri pentru bazele lor de date, just in case.

Exista mai multe tipuri de firme de intermediari:

1. Firmele de consultanta sau de contractori, care vor fi cei care-ti platesc salariul, tu lucrand de fapt pentru altii. Poti sa te angajezi la ei sau poti face un contract de prestare de servicii, daca ai propria ta firma/companie sau esti self-employed.
2. Firmele de plasare, care faciliteaza angajarea ta la client, ca salariat, imediat sau cel mai adesea dupa o perioada de cateva luni.
3. Firmele de cariera, care de fapt va iau banii pretinzand ca va educa in spiritul invatarii a ce trebuie sa faceti, ca sa va gasiti un job la nivel corespunzator. Am avut de-a face cu o singura firma de acest gen (Haldane & Assocs), la care am fost mai degraba nemultumit de modul in care sunt oamenii indusi in eroare. La inceput ti se sugereaza ca-ti vor ajuta si la dezvoltarea retelei de contacte, cand de fapt e apa de ploaie.

Cateva caracteristici comune si generale la asemenea firme:

• Acestia incaseaza de fapt un comision la orele platite de client. Cel mai adesea este o suma fixa, adaugata la rata ta orara. Tu esti platit cu suma cu care ai cazut de acord cu intermediarul, in foarte rare cazuri stiind cat plateste de fapt in total clientul pentru tine. De exemplu, poti sa castigi $50 pe ora, iar clientul plateste pentru asta intermediarului inca $50 (50%). Un comision acceptabil ar fi in jur de 20%, dar nu sunt rare cazurile in care abuzuri ca peste 50% sunt incasate pe seama noilor veniti (de ex, chinezi sau indieni care accepta rate orare joase).
• Intermediarul te contacteaza initial, in momentul cand gaseste un match intre cerintele unui job extern, de care stie, si skill-urile din CV-ul tau. Te-ntreaba de anii de experienta pe anumite platforme, pe unde ai lucrat, ce-ai facut, si-si da seama cat de confortabil esti in engleza (sau franceza, in Quebec).
• Mai toti cer referinte, de la altii la care ai lucrat anterior (de obicei trei persoane). Nu le treceti in resume (specificati doar ca le aveti, la nevoie) si aveti grija sa nu le dati prea curand. E indicat s-o faceti doar in momentul in care va faciliteaza un interviu. Altminteri, destui sunt recrutorii care doresc mai mult sa-si faca noi contacte, cu manageri sau alti decision-makers, putin pasandu-le de voi.
• Rata orara sau salariul platit de recrutori este MEREU negociabil. Majoritatea au tentinta sa ofere (mult) mai putin decat pot oferi de fapt, fiindca din asta isi scot profitul. Ganditi-va ca unii pot trai luni de zile cu un profit echivalent cu al vostru, doar pentru cateva ore cat au petrecut ca sa va plaseze! Fiti confortabili cu rata oferita si nu va multumiti cu prea putin, dar nu cautati nici mult prea mult (ca altfel suma dintre rata voastra orara plus comisionul va fi inacceptabila pentru client).
• Contractele sunt in general de durata limitata, pe cateva luni sau un an-doi. Exista firme care va pot garanta, prin contract, gasirea altei plasari cand vi se termina contractul actual. Aveti insa grija sa nu fiti prinsi in capcana de a accepta mai apoi orice. Majoritatea firmelor insa nu garanteaza nimic: incearca sa va gaseasca altceva, dar daca n-au ce, asta e. In cazuri de-acestea, sunteti liberi sa o luati de la capat cu oricine altcineva, nu va bazati pe optimismul lor ce poate sa va induca in eroare.
• Majoritatea intermediarilor va impun o clauza de non-competitivity, in sensul ca n-aveti dreptul sa negociati separat trecerea ca angajat la client, nici macar dupa cateva luni sau chiar un an-doi dupa terminarea contractului. Unii abuzeaza de clauza aceasta, dar prin lege exista o limita (de cca maxim un an). Tranzitia e posibila, dar clientul trebuie sa negocieze separat cu intermediarul si de obicei convine sa-i plateasca ceva (cateva mii de dolari) pentru iesirea lui din joc. Voi negociati doar cu clientul; ce convine acesta cu recrutorul, de cele mai multe ori n-o sa stiti si n-o sa vi se spuna.

Este sau nu convenabil sa treci prin firme de intermediari? Depinde. Majoritatea celor care lucreaza in informatica isi gasesc periodic job-uri fie direct, fie prin asemenea intermediari. Teoretic, ar trebui ca un patron sa fie mai fericit daca iti plateste direct $50 pe ora, decat daca e nevoit sa dea inca $10-$50 la un intermediar. In practica insa lucrurile nu stau chiar asa. Firmele acestea sunt deseori create de oameni care au lucrat ani multi si au contacte cu unele companii din domeniu, pe care si le transforma in clienti. Puteti sa-i spuneti networking, chit ca-i mai degraba un fel de mica mafie. Celor care angajeaza prin intermediari li se pot oferi mai multe beneficii si distractii (mese, conferinte, cadouri), deci in final fiecare are de castigat.

De ce angajeaza oamenii prin intermediari? Exista opinia oarecum falsa ca recrutorii fac o treaba mai buna la nivel de resurse umane, ca-ti verifica eficient recomandarile si gasesc omul potrivit pentru job-ul potrivit. O companie poate astfel sa faca economii la propriul departament de resurse umane, folosind serviciile unui recrutor. In realitate insa, in rare ocazii am gasit recrutori care sa stie intr-adevar mai multe despre skill-urile cerute de un job. Multi n-au habar ce-i acela AJAX sau ASP.NET, si masoara experienta unuia doar in “cantitatea” de ani in care ai folosit la proiectele anterioare acel skill. Ganditi-va ca-s ca niste vanzatori speculanti, iar profitul lor iese din diferenta dintre ce ii plateste clientul si ce va dau voua. Pentru ei, putin conteaza ca vand cartofi sau skill-urile in programare ale unuia.

Se vorbeste deseori in America de Nord despre piata de “joburi ascunse” (hidden jobs), carora nu li se face publicitate prin ziare sau pe Internet. Aceasta ar fi de ordinul a cca 80% din totalitatea job-urilor existente. Deci enorm! De cum exista o pozitie disponibila, sunt multi care incearca mai intai sa vada daca nu pot s-o acopere cu recomandarile vreunui angajat, deci din interior. Aceiasi angajati, sau consultantii care lucreaza la o firma, pot de asemenea servi ca sursa de informare recrutorilor, pentru noile oferte despre care inca nu se stie. Avantajul net al unui asemenea recrutor este ca de obicei are contact direct cu managerul care angajeaza: il cunoaste sau are numarul lui de telefon. Interesati-va de “finder’s fee“, ca multe firme si companii (indiferent de ce gen) platesc de ordinul a $500-$3000 daca angajeaza in final pe careva recomandat de voi.

Fiti deci atenti cui trimiti CV-ul si cine va raspunde la o oferta de job. Foarte multi din acestia sunt de fapt recrutori, iar bucuria feedback-ului poate sa fie iluzorie, ca job-ul in sine poate foarte bine sa nu existe.

…Ar fi desigur si altele de zis, dar sper ca aceasta introducere informativa sa fie deja utila unora. Orice completari sunt binevenite.

• Teama de a angaja straini
• Taxe la peste $120,000
• Salarii in IT din Canada
• Profituri absurde prin North America
• Prezenta la vot in Diaspora