Orice nume de domeniu inregistrat este asociat cu cel putin doua DNS-uri (Domain Name Server-e), unul primar si altul secundar, care asigura maparea dintre nume si adresa fizica de IP a calculatorului pe care poate fi instalat un web site pentru domeniu. Informatiile acestea pot fi gasite prin utilitare online de tip “whois“.

Domenii nefolosite (parcate)

Ca sa evite o pagina goala si eroare la accesarea domeniilor nefolosite, unii registrar-i le “parcheaza” sau le redirecteaza spre o pagina de-a lor, cu link bait-uri sau reclame, si scot bani de pe urma voastra. Alternativ, puteti opta voi insiva pentru un asemenea plan.

Remarcati ca ICANN-ul (institutia care gestioneaza mondial toata atribuirea de domenii) nu permite domenii inregistrate care sa nu fie mapate de acele cel putin doua name servere. Deci nu puteti pastra un nume de domeniu care sa nu fie gazduit pe nici un asemenea DNS.

Gazduire partajata (Shared Hosting)

Cand optati pentru un plan de shared hosting, primul lucru de care aveti nevoie e sa modificati numele DNS-urilor domeniului vostru cu cele ale furnizorului curent. Acest lucru poate fi facut fie transparent, de catre noul furnizor (cata vreme aveti domeniul temporar “descuiat”), fie va puteti administra singuri informatiile, prin panoul de administrare a domeniilor, de la registrar. De exemplu, daca domeniul vostru mydomain.com era inregistrat si “parcat” la registrar-ul GoDaddy.com, cu DNS-urile ns15.domaincontrol.com si ns16.domaincontrol.com, iar de acum ati luat un plan de shared hosting la MyISP, cu DNS-urile ns98.myisp.com si ns99.myisp.com, numele serverelor domeniului gazduit de GoDaddy vor trebui schimbate cu cele din urma. Orice ISP are informatia aceasta a DNS-urilor facuta undeva publica.

In general, propagarea tabelelor de mapare a numelor prin tot Internet-ul ia de la cateva ore pana la 3 zile, deci chiar daca va puneti site-ul mai repede pe picioare, nu-l veti putea accesa instantaneu la mydomain.com. Puteti eventual verifica periodic starea de propagare.

Unii ISPs (Internet Service Providers) pot sa va propuna si trecerea inregistrarii si gazduirii domeniului cu ei (in mod evident, sa faca bani pe anii ce vin dupa urma voastra). Cautati sa nu acceptati asta si lasati-va domeniile la un registrar fiabil. Cunosc cazuri in care, dupa ce un ISP/registrar obscur a dat faliment, le-a fost greu clientilor sa deblocheze si sa-si transfere domeniile la altii.

Server dedicat (Dedicated Server)

Va puteti de asemenea gazdui site-urile pe cate un server dedicat, indiferent daca e vorba de unul “virtual” (o partitie separata a unui calculator, la care aveti propriul sistem de operare si spatiu disc, dar partajati cu altii puterea de procesare si memoria calculatorului) sau de un calculator in intregime dedicat.

Trecerea la un plan de virtual dedicated server poate sa devina rentabila de cum aveti vreo 5-6 site-uri. Daca plateati pentru fiecare in parte vreo $100 pe an, exista planuri de servere dedicate virtuale care incep de pe la $400 pe an. Plus ca veti avea mai mult control si posibil adrese IP statice si exclusive (nu dinamice si partajate cu altii), dar va trebui sa va pricepeti ceva la tehnica si sa va administrati singuri site-urile. Pe serverele dedicate te conectezi de la distanta si apoi lucrezi ca de pe consola calculatorului local.

Daca furnizorul va asigneaza si 2-3 adrese IP statice (si ar trebui s-o faca), folositi pe prima pentru domeniul principal, in care va includeti server-ul. De exemplu, va puteti boteza calculatorul myhost.mydomain.com si-l asociati primei adrese statice disponibile. Daca aveti cel putin doua adrese asignate, va puteti de asemenea crea propriile name server-e tot pe acel calculator: pentru primul DNS puteti folosi acelasi IP cu cel al domeniului principal.

Mergeti mai intai la panoul de administrare a domeniului la registrar si adaugati-va noile nume de DNS-uri, cu adresele lor de IP. Pot fi ceva de genul ns1.mydomain.com si ns2.mydomain.com. Apoi schimbati name server-ele asociate pana atunci domeniului cu cele proprii create anterior. Amintiti-va ca propagarea acestor informatii prin retea va lua ceva timp.

Reveniti acum la consola de administrare de pe serverul vostru dedicat. In mod frecvent, furnizorii instaleaza un panou de gestionare ca Plesk, deci nu va fi nevoie sa faceti configurarile la nivel de sistem. Din Plesk sau din alta aplicatie similara, localizati ecranul de configurare a DNS-urilor pentru sistem. Daca v-ati configurat domeniul principal pentru acel calculator, ar trebui sa gasiti deja o lista de mapari, intre numele domeniului, subdomenii si adresele fizice de IP. De exemplu, o inregistrare DNS de tip PTR face asocierea dintre adresa de IP si numele domeniului, revers al altei inregistrari de tip A, care mapeaza numele domeniului la adresa. O gama de subdomenii (mail, webmail, sitebuilder, ftp, mssql), pentru diverse protocoale TCP/IP, pot fi de asemenea generate automat, prin inregistrari de tip A, si mapate la aceeasi adresa de IP. mail.mydomain.com poate sa contina si o inregistrare MX, pentru server-ul de email (POP3/SMTP). Mai puteti gasi inregistrari de tip CNAME si TXT. Sau NS, prin care sa fi fost deja configurat un name server generat implicit, ns.mydomain.com.

Pentru fiecare din cele doua noi servere DNS (ns1 si ns2), creati cate o noua intrare de tip A (asociata cu adresa de IP asignata serverului respectiv), si cate o noua intrare de tip NS (care califica ns1 si ns2 drept DNS-uri). Daca exista o intrare veche de DNS pe care n-o folositi (ca ns), o puteti eventual sterge. La domeniu, asigurati-va acum ca foloseste cele doua noi name servere si ca serviciul de DNS Zone este functional.

• Yahoooooo!!!
• WordPress-ul si puterea pe mana idiotului
• WordPress-ul si filtrele de continut
• Windows mort, traiasca Linux?
• Vizitatori recenti