Interactiunea la romani |
|
Scris pe 4 Ianuarie 2008 de Cristi
Comenteaza »
Intersectia a doua cercuri reprezinta afinitati comune sau opinii asemanatoare rezultate din dialogul a doi indivizi. Cu cat aria aceasta este mai mare, cu atat se poate vorbi mai mult de un consens. Cu cat este mai redusa, cu atat putem evidentia mai mult lipsa opiniilor si mentalitatilor similare. Societatea ideala
La nivel social, partea aceasta comuna se translateaza frecvent in legi si reguli de conduita, adoptate fie de comun acord, fie macar cu o majoritate a celor ce interactioneaza. Individul se regaseste social, fiindca majoritatea nazuintelor si ideilor sale sunt impartasite si de altii. Pe de alta parte, isi poate pastra identitatea, fara sa se alieneze complet la adoptarea parerilor altora. Societatea creaza un cadru adecvat si promovarii ideilor tale individuale. Individualismul la intelectualii romani
Avem in mod cert oameni cu spirit lucid, gandire limpede, aptitudini deosebite. Pe de o parte insa, calitatile lor le permit afirmarea prin propriile forte, iar interactiunea de grup nu ii ajuta prea mult. Pe de alta parte, orgoliile fac ca interactiunea intre doi astfel de indivizi cu personalitate marcanta sa duca mai degraba la scindari, la indepartarea indivizilor de grup si dialog. Odata afirmati, sunt foarte putini cei care se mai complica sau se mai coboara la nivelul maselor. Monologul ia locul dialogului, iar nelipsitele cete de adulatori creaza un fel de chibiteala de slaba calitate in jurul spuselor cezarilor. Spiritul de gasca al maselor
E inca vie in memoria multora fenomenul mineriadelor. Ce i-a unit pe acei mineri si pe gospodinele agresive, sarite “sa apere capitala si pe dl. Iliescu”, a fost spiritul de gasca al prostimii, al celor care se afirma distrugand pe cei ale caror discursuri si cerinte nu au capacitatea sa le inteleaga. Au fost primitivismul si dobitocia, aparute ca numitor comun. Gasesti puzderie de grupari asemanatoare si pe web, azi. Exista grupuri ce ridica maculatura la rang de geniale creatii literare, sau care se strang impreuna sa “socializeze” impotriva altora mai solitari. Penibilul prin care unii mai saraci la minte contreaza opiniile altora e ilustrat si de fraza tipica “daca mai multi iti spunem ca asa e, inseamna ca asa e“. Celebrul “prosti, dar multi” al lui Lapusneanu se traduce pe web prin suma unor atitudini de gasca ce cauta, prin numararea voturilor ca unic argument, sa determine veridicitatea sau bunul simt al opiniilor. Etichete: Dialog, Reflectii Articole similare |
12 comentarii
|
Scris pe 4 Ianuarie 2008 la ora 10:17 |
Asta e o transpunere a ideilor lui Gustave le Bon in varianta contempotana, gen web network Oricum interesant modul in care ai scris, argumentat si e cat se poate de verosibil totodata. |
|
Scris pe 4 Ianuarie 2008 la ora 11:06 |
Ultima parte a articolului ma face sa ma gandesc la unii dintre bloggerii care, pentru ca sunt constienti de acest spirit de “gasca”, isi permit sa se “joace” cu “gasca”. De aceea, uneori, la articole formate dintr-un titlu de doua cuvinte si un text monosilabic (de genul “DA”) vezi 20 de commenturi de genul “daaa… ai dreptate”, “ai scris super”, “moama, ce tare esti”, “hmmm… cred ca mergea si un punct langa DA”, “waw… chiar???” etc. /:) |
|
Scris pe 4 Ianuarie 2008 la ora 12:21 |
|
|
Scris pe 4 Ianuarie 2008 la ora 12:33 |
@Alex – m-ar interesa desigur sa cunosc mai multe despre web networking si Gustave le Bon. Daca ai si vreun link anume, m-ar bucura. Nu cred sa fiu singurul care sa fi remarcat cele doua pattern-uri, in special ultimul (“gascarismul”). Daca voi vedeti si altele, mi-ar face desigur placere sa scrieti si despre ele (aici sau la voi). @Ines – cred ca multi romani sunt foarte nesiguri pe ei, de aici confortul de a-si crea grupulete si de a-si da parerea de fapt prin intemediul grupului. Pacat insa ca ajunge sa vorbeasca grupul pt ei, ca-si pierd identitatea. Critica e privita din start ca ceva negativ, iar laudele exagerate (si insipide) sunt singurele comentarii apreciate. Eu ma surprind adesea cum apreciez chiar mai mult pe unii care ma contrazic, cata vreme vin cu chestii logice si semnaleaza aspecte inedite, la care nu ma gandisem… |
|
Scris pe 4 Ianuarie 2008 la ora 13:39 |
@cristi: Despre web networkin nu stiu foarte multe. Adica stiu lucruri foarte generale, pe care le cred ca le detii si tu. |
|
Scris pe 4 Ianuarie 2008 la ora 13:49 |
Mersi, Alex, am gasit-o si-am downloadat-o de aici. E in franceza, dar merge |
|
Scris pe 4 Ianuarie 2008 la ora 14:25 |
Unde las şi eu comentariu? Am găsit! Interesant mod de a analiza blogosfera, cred că o să mai trec pe aici. Găsisem ceva similar la un moment dat dar scris în engleză. |
|
Scris pe 4 Ianuarie 2008 la ora 14:39 |
Anaayana, esti binevenita Poti sa lasi adresa si cu OpenID sau (mai simplu) cu optiunea Nickname. Blogul este DoFollow, deci link-ul catre blogul tau e considerat de Technorati, Google etc. |
|
Scris pe 5 Ianuarie 2008 la ora 2:58 |
Merci, Cristi, pentru link-ul catre Le Bon! |
|
Scris pe 14 Februarie 2008 la ora 22:59 |
Referitor la “De la Grupul pentru Dialog Social si Alianta Civica, mi-e greu sa-mi amintesc de alte miscari notabile ale intelectualilor, care sa se extinda si sa capteze prin prezenta lor.”, am o corectie. GDS a reusit e drept niste manevre in anii 90, dind in Iliescu si captind populatiile. Din pacate GDS isi incalca azi propriul statut (de apolitism) fiind mai ales in anii Basescu de un servilism total fata de Putere. Nu gresesc cei care spun ca “societatea servila” ar trebui sa devina partid. Dovezi sunt o sumedenie, indivizi ca Patapievici, Plesu si Liiceanu fiind nonstop prezenti in iatacul lui Basescu (aratare izvorita din somnul ratiunii natiunii, ca sa zic asa). Totodata de notat celebra gedesista Alina Mungiu care de citiva ani are comportament aprig de femeie-komisar, fauritoare de opinii antiromanesti si insultind sistematic poporul roman. Poporul roman are defecte, multe, dar nu Alina cea cameleonica si tifnoasa e cea indrituita sa mi le comunice (trecutul ei este binecunoscut in Iasi). Deci, tinerilor, multa prudenta in a lauda meritele GDS-ului care e un grup de “unelected people” care isi aroga puteri politice si face politica, repet, contra propriului sau statut. |
|
Scris pe 6 Septembrie 2008 la ora 12:30 |
cand vorbesti despre ‘Societatea ideala’ si apoi despre ‘Individualismul la intelectualii romani’ si ‘Spiritul de gasca al maselor’ am vazut ca ai particularizat toate acestea la poporul roman. ma intreb insa daca nu sunt toate cele ce le pomenesti niste caracteristici general valabile, indiferent de popor. |
|
Scris pe 6 Septembrie 2008 la ora 13:03 |
@Noryshor – n-as crede. Nu stiu daca am mai pomenit aici de Cristian Banu, ca remarca acelasi lucru: gashcarismul asta e mult specific romanilor. Poate si din cauza faptului ca multi se simt nesiguri pe ei, izolati, singuri… Am mai intrat si pe forumuri la straini si …remarcau si alti romani care-au facut-o ca atmosfera e de mult mai multe ori destinsa. |

Sa marcam printr-un cerc suma particularitatilor pe care le poate aduce un individ in interactiunea concreta sau posibila cu altii, indiferent ca-i vorba de un mediu social real sau virtual (forumuri, email, messenger-i, bloguri).
Intr-o lume ideala exista un echilibru rezonabil intre partea specifica pe care fiecare continua sa si-o pastreze dupa interactiunea cu altii, si conceptiile, ideile, actiunile ce apar ca numitor comun. Accentul (nuantele de rosu) ar trebui insa pus pe nucleul comun al dezbaterii, pe acele obiective cu care oamenii cad de comun acord.
Din pacate, in societatea romaneasca exista de multa vreme doua tendinte clare de deviere de la modelul anterior. Prima este modalitatea prin care capetele mai luminate (i-am numit totusi
O tendinta total opusa se vede la cei lipsiti de-o individualitate puternica. Lipsa calitatilor si aptitudinilor este compensata de puterea grupuletelor pe care tind sa le formeze. Vocea lor se identifica aproape instantaneu cu cea a gruparii la care au aderat. Concomitent, grupul (a) ii va apara (prin puterea multimii) si (b) le va crea impresia ca “sunt cineva” (prin numarul mare al celor care din instinct isi ridica orice “prieten” la rang de vedeta).