Vad ca-i o moda acum, inainte de sarbatori, ca blogherii mai vechi sa iasa la rampa cu fel de fel de “sfaturi” pentru “aia mici” (denumirea NU imi apartine). Unele au sens, dar altele te socheaza prin aroganta si chiar lipsa lor de realism. Ma refer pe scurt la cateva din miturile pe care le propaga unii sfetnici, ce tin de placa aceasta peiorativa cu “bagatul in seama“:
“Noi am avut succes ca scriem bine”
Scrisul si traficul (indicatorul prin care multi isi masoara succesul) n-au deseori nimic de-a face unul cu altul. Sunt rare cazurile in care bloggerii si-au atras si isi mentin o audienta pe baza talentului lor la scris. Insasi notiunea de “a scrie bine” e foarte relativa. Unii citesc pe Sandra Brown, altii pe Eliade. Unora le plac informatiile scurte (gen ziaristic), altora analizele mai de continut sau paginile literare. Important este sa determini mai intai ce fel de audienta doresti sa atragi.
“Daca nu te-am bagat in seama, inseamna ca nu scrii bine”
Pretentie infantil de aroganta, mai ales cand vezi ca validatorii sunt deseori indivizi ce nu-s in stare sa lege 2-3 propozitii la un loc, prin ale caror texte gasesti o porcarie la 2-3 fraze sau care nu-s capabili sa sustina logic o discutie civilizata prin argumente. Plus ca “bagatul lor in seama” n-are nimic de-a face cu scrisul tau, ci tine mai ales de nivelul de pupincurism sau linguseala de care vei da dovada fata de ei. Per total, cred ca exista foarte putini bloggeri care ar face coada la usa altora. Dar asa-i romanul: se simte mare in sat la el si clameaza ca are un regat.
“Scrii despre mine? Inseamna ca vrei sa te bag in seama”
Cititi subiectele celor care fac asemenea afirmatii: in majoritatea lor se leaga de altii (politicieni, companii, alte bloguri sau site-uri, personalitati etc). Cand cei despre care scriu nu reactioneaza, apar izbucniri de frustrare tocmai din pricina ca …”n-au fost bagati in seama”. De partea cealalta, nu toti scriem despre ce-a facut X-ulescu, sa ne-alegem cu link “tare” de la el, ci pur si simplu fiindca ne pot indigna anumite lucruri si dorim sa propagam informatia. Cei despre care scriem se cred adesea mult mai importanti decat sunt. Nu-s rare cazurile in care nu doar ca nu cauti “bagat in seama” de la unul, dar chiar doresti sa n-ai nimic de-a face cu el.
“Comenteaza la mine. Sunt sanse sa te bag candva in seama”
Ma uit la cati isi pierd efectiv timpul urmand acest gen de indemnuri. Luni si luni de zile, bloggeri zice-se mici fac un trafic urias tocmai celor care vin cu asemenea pretentii. Nu-s rare cazurile in care numarul de cititori pe care un blog recent ii trimite unuia cu vechime e comparabil cu mana de vizitatori cu care te alegi tu de pe toate nofollow-urile lasate in comentarii celuilalt. Ce nu-nteleg “cei mici” (care presara comentarii doar ca blogu-i “mare”) e ca fara ei, blogul acela ar putea fi …mort.
“Suntem extrem de populari, toti ne cer sfaturi”
Intrebam recent unde e puhoiul de bloggeri “mici” ce cauta innebuniti indicatiile unora mai vechi. Nu mi s-a raspuns, sau mi s-au adus doar cateva link-uri, nicidecum la nivelul de “fenomen” prin care era descrisa manifestarea. Nu e deloc exclus ca insasi imaginea aceasta pe care si-o fac unii despre ei sa fie fabricata, sau cel putin exagerata. Poate involuntar, dar adevarul e ca popularitatea, pe orice mediu de pe Internet, se suie repede la cap, si ajungi sa te crezi Messiah din motive ridicole. Plus ca exista mii de bloggeri care n-au auzit si nu le pasa de unele “varfuri” promovate (mai mult sau mai putin pe merit) prin unele liste. Pe WeBlog sau prin site-urile de socializare, e plin de bloggeri in grupuri si bisericute inchise, care se promoveaza numai intre ei, cu mult succes.
“Nu-i injura pe cei mari”
Nu. Numai ei au dreptul de a-i injura (birjareste, fara jena) pe altii, inclusiv pe tine 
… Nu confundati mesajul demagogic din spatele acelor apeluri si faceti diferenta intre “injuratura” si critica: unii au pretentia ca sunt intangibili, in timp ce ei se leaga de toata lumea. Ca regula generala, eu unul as sfatui pe oricine sa evite in orice imprejurare mitocania extrema. Critica, dar fereste-te sa jignesti, sa insuti, sa calomniezi. Printre blogherii acestia vechi sunt multe exemple proaste, mitocani care isi injura comentatorii si tin apoi discursuri despre educatie. Limbajul porcos (cu adresa!) e o manifestare primara: greu e sa te abtii, nu sa iti etalezi toata gama de cunostinte pe aceasta tema. Foloseste la nevoie ironia si sarcasmul; sunt arme mult mai eficiente, si mai multi oameni cu adevarat seriosi le vor aprecia. Sa nu cazi iarasi prada atacurilor demagogice si provocatoare: unii nu fac (sau se prefac ca nu fac) diferenta intre injuratura si sarcasm, si te vor provoca sa erupi. Nu le da satisfactie.
Etichete:
blogosfera,
Reflectii
Articole similare
scribu spune:
Iulia Maria spune:
Cristi spune: