Avea toate ingredientele sa reuseasca:

• organizat de Cristi Manafu, un tip care in general se bucura de-o buna reputatie
• juriul format din talentatii creatori ai lui Pidjin, Eugen si Tudor
• un subiect care, prin natura sa, era imposibil sa nu starneasca macar cateva zambete
• o invitatie adresata cu precadere novicilor, destinata deci sa incurajeze caricatura la amatori

Cu toate-acestea, concursul a suferit din start de-o foarte proasta organizare. Anuntat in ultima clipa, nepromovat aproape deloc (cred ca doar Subiectiv a mai pomenit in treacat de el, la cateva zile dupa), in ajunul lui 1 decembrie (cand oamenilor numai de caricaturi nu le-a pasat) si al evenimentului de la NetCamp de pe 5 decembrie, Manafu a fixat regulile ca sa nu le respecte. La doua e-mail-uri n-a raspuns deloc, iar la al treilea (cand i-am sugerat ca-i totusi civilizat sa dea un mic feedback, despre ce se intampla) s-a scuzat c-a fost ocupat. Mai mult de jumatate din ce ii trimisesem sau ce-l rugasem sa faca, n-a facut. N-am mai insistat, dar am ramas cu un gust amar dupa aceasta totala lipsa de profesionalism si de respect. Observ ca nici altuia nu-i raspunsese de cateva zile bune. Cand propui trimiteri la o adresa de e-mail, trebuie sa faci de-asa maniera ca aceasta sa fie clara si sa-ti citesti mesajele. Si lasi alternativa propunerilor online.

Cred iar c-a fost o idee foarte proasta publicarea acelor caricaturi pe site-ul NetCamp, printre interviuri serioase si analize de marketing online. Fiecare a publicat cate caricaturi a dorit, dar cum am fost doar 7-8 insi si majoritatea au pus doar 1-2, m-am simtit chiar jenat ca am trimis mai multe. Ar fi trebuit din start sa fie stabilite un numar minim si un numar maxim de desene.

Feedback-ul de orice natura a fost aproape inexistent. N-au existat nici comentarii din afara, nici comentarii intre noi, iar la anunturile lui Manafu exista si acum, pe blogul sau, intrebari pe care le-a lasat simplu in aer. Pana si anuntul castigatorului s-a facut prin doua vorbe, pe site-ul abscons al NetCamp-ului si intr-o rubrica anexa de noutati de pe site-ul Pidjin-ului, lasand mai degraba aerul c-au luat decizia prin tragere la sorti. Spre cinstea lor, Tudor si Eugen au lasat in cele din urma cateva explicatii asupra alegerilor facute, dar numai dupa ce le-am solicitat acel feedback.

Nu sunt singurul care-am ramas perplex la alegerea Pidjin-ilor. Din destui prieteni pe care i-am mai solicitat cu pareri asupra caricaturilor expuse, si inainte si dupa anuntarea premiatului, vreo doua treimi (inclusiv eu) il dadeam castigator pe Nic, care participase cu doua caricaturi: aici si aici. Ca Nic nu-i nici macar pomenit in treacat in nici unul din comentariile Pidjin-ilor, ridica mari semne de intrebare.

Sa revenim la caricatura castigatoare. Nu-l stiu pe Ionut si n-as vrea sa mi-o ia in nume de rau, ca ma refer strict la desenul sau. N-am inteles ce s-a vazut atat de teribil la el. Are intr-adevar aerul a ceva foaaarte destept, dar la o mai atenta analiza, remarci ca-i din categoria “din putul gandirii“, ca poanta n-are sens, iar premiza (“creativitatea inseamna sa nu spui niciodata ca-ti pare rau“) e fabricata fortat, sa se profite mai apoi de-un simplu joc de cuvinte, cu un punch line care-ar fi sunat macar ceva mai logic prin “I’m sorry?!“. E de asemenea poate singura caricatura care nu se inscrie deloc in tematica propusa.

Din preferintele lui Tudor, remarc ca a considerat doar desenele in engleza. Era o varsta cand poate si eu gandeam ca e mai “cool” sa scrii musai “in English“, ca multi romani n-or sa priceapa mare lucru, dar vor gandi cu siguranta ca-i ceva “dashtept”. Cum mi-am trait insa juma’ din viata printre straini, gasesc teribilismele acestea ale unor tineri traind prin Romania oarecum infantile. Sa nu mai spun de ororile de gen “UAU” (din caricatura premiata), la care si Hugh MacLeod s-ar sesiza poate desigur amuzat prin mult mai englezescul …”WOW”.

In concluzie, poate singurul lucru care, in ce ma priveste, a mai salvat “concursul” acesta de la mizerabila organizare si prezentare oferita de Cristi Manafu, a fost feedback-ul oferit totusi in final, pe blogul lor (dar neaparat in engleza ) de Tudor si mai ales Eugen.

Da, stiu, or sa se ia si randurile acestea drept negativism sau rea-vointa. Dar nu e primul gen de asemenea “concurs” pe bloguri, cu organizare lamentabila, in care miroase puternic a favoritism, treaba de mantuiala si interpretari dupa ureche. Ca nu s-a iesit cu tam-tam (cum s-a intamplat altadata pe bloggeri.ro) e ca Manafu are frecvent grija sa tina cat mai sub tacere reactiile si sa treaca pe cat mai repede cu putinta la alte lucruri.

………………………………………………………………………..
UPDATE: In urma unei semnalari (vezi primul comentariu de mai jos), am ilustrat si-o bizara “coincidenta”, cum numai la romani se poate “intampla”. Inca o data, felicitari castigatorului si mai ales “onorabilului” juriu!

• Vorbeste, ca-ti dau premii!
• Suspiciunile create de Best Blog Design
• Sex cu bloggerul
• Pudoarea depravarii
• Prietenul nu greseste niciodata