Oricine are desigur dreptul de a raspunde sau nu la comentariile lasate pe blogul lui. Inteleg ca sunt destui care efectiv n-au timp de-asa ceva, mai ales daca persoana si blogul lor sunt populare, iar comentariile apar ca ciupercile dupa ploaie, de la destui bagatori in seama.

Nu ma-ncadrez cu siguranta la categoria de popularitate nemaipomenita, mai ales ca blogul de fata n-are nici o luna de existenta, dar mi-am format dintotdeauna ca regula sa caut sa raspund la oricine ma viziteaza si-mi lasa un rand-doua. Pentru mine este in primul rand o regula de bun simt si buna crestere, de a raspunde la salut cu salut, sau “bine ai venit“. Si-am aplicat-o ani de zile si pe un site cu peste mia de utilizatori inregistrati, pe care l-am avut. Si-am cautat sa raspund binevoitor chiar unora care altadata imi cautasera sfada, sau imi lasasera mesaje ambigue. Ori, din contra, cautau deliberat sa intre lingusitori in vorba, considerandu-ma vizibil (dupa standardele lor) “persoana importanta”.

Nu-mi plac insa cei la care izul de aroganta si “importanta” (in mare parte exagerata sau chiar inchipuita) se simte de la distanta. Se poate sa ma insel, dar pana la proba contrarie n-am alta explicatie la lipsa de orice reactie din partea unora. Despre Antonio Eram am scris mereu de bine. Desigur, nu intotdeauna despre WeBlog (site-ul al carui owner este), dar sunt destui altii care au semnalat constant o oarecare lipsa de receptivitate din partea celor care se ocupa de administrarea lui. Intr-o lume normala, lucrurile astea sunt la fel de normale, ca nici o platforma sau echipa de administrare nu este perfecta, plus ca utilizatorii mai au si tendinta sa exagereze…

Cu luni in urma, dupa ce imi creasem blog acolo, lasasem un comentariu mai amplu adresat lui Antonio, in care il felicitam mai intai pentru site, apoi descriam dificultatea de a gasi blogheri cu afinitati si preocupari similare pe WeBlog. N-a raspuns nici azi la acele randuri. Poate i-au scapat, poate n-a avut ce spune (asa am crezut pana mai ieri)… Si asta pe un blog pe care nu posteaza frecvent si care nu-i plin de reply-uri. Dar la comentariile altora (putine, cate sunt) l-am vazut raspunzand totusi cu regularitate.

Cu cateva zile in urma, i-am scris un al doilea comentariu, referitor la modul putin deformat in care este prezentata azi blogosfera. Si pe acesta l-a ignorat total… Acum, sa nu fiu inteles gresit: din numai doua comentarii in luni si luni de zile, e clar ca n-am cautat si nu caut bagatul in seama sau amicitia lui Antonio. M-au preocupat subiecte, legate de ceea ce scria si el, si am crezut ca vin cu unele remarci care puteau sa merite macar un feedback sumar, de genul “mda, inteleg ce spui” sau “nu-s de acord cu tine, pentru ca …“.

In lipsa lor, nu pot decat sa trag concluzia ca l-oi fi suparat pe Antonio cu altceva, de care n-am habar. Ca si-o fi facut idei (prejudecati se numesc) pe baza a cu totul alt gen de discutii pe care le-am avut ocazional cu altii pe-acolo. Ori ca, pur si simplu, e genul de om care afiseaza acel tip de aroganta penibila, de-a nu intra in vorba cu …”oricine“.

UPDATE: S-a raspuns mai jos, sunt doar simplu bucuros ca M-AM INSELAT. Multumesc, Antonio.

• Sic!
• Pentru cititoarele mele
• Peiorativul din “domnule”
• Lipsa comunicarii
• Doua forme de blah-blah-uri