Formula de politete “domn/doamna” avea la origine menirea de a intari respectul prin adresare aratat interlocutorului. La ora asta, a devenit mai degraba anacronic, iar tot mai rarele adresari cu “domnule Popescu” sau “doamna Petrache” denota contraste intre formulele de adresare si continutul replicilor. Cateva stereotipuri de acest gen:

(1) Pe blogurile politicienilor. Daca parlamentarii trec in genere drept corupti sau imorali pe-o larga portiune a discursurilor din virtual, constat inca enorma retinere la adresarea directa cu Adriane (lui A. Petrescu), Cristiane (lui C. Diaconescu) sau chiar Nelule (mai recentului … I. Iliescu). Un contrast imens intre cat de des sunt unii injurati prin blogosfera si li se pocesc chiar numele in batjocura, iar la polul opus adresarile neaparat cu “domnule” de pe blogurile lor.

(2) Esti o persoana cunoscuta (jurnalist, scriitor, critic literar etc) si semnezi cu numele intreg. Multi lasa sa se inteleaga ca se asteapta la abordarea prin pronumele de politete. In timp ce blogosfera contine oameni de calibru, poate chiar mai decenti decat cei dinainte, ce NU creaza aceasta bariera fortata in exprimare: un “domnule Cristian Manafu” sau “domnule Alex Mihaileanu” ar suna chiar bizar. A pretinde adresarea cu “domnule” e chiar o nota proasta pentru tine. E ca si cum doresti sa pui o bariera de varsta, experienta, studii, realizari, functie, intre tine si interlocutor. Ori pe virtual ar trebui sa se discute deschis pareri. Cata vreme opiniile au sens si-s exprimate cu un grad acceptabil de decenta, putin conteaza curriculumul celuilalt.

(3) De prea multe ori se trece deliberat la “domnule/doamna” numai cand vrei de fapt sa-i scoti ochii celuilalt. Ca in tipicul “pai bine, domnule …“. De ce folosim “politetea” cand vrem mai mult sa-l injuram pe celalalt? Nu vine din ipocrizia deghizarii unui comentariu in respect de fatada? Doar ca sa dai o sansa replicilor de a nu fi cenzurate? Compara “domnule Nelu Georgescu, scrii numai nerozii” cu mult preferabilul “Nelule, ai scris lucruri carora nu le vad sensul“. Exprimarea in aparenta mai “nepoliticoasa” de pe urma e cea care denota de fapt respectul.

• Sic!
• Raspunsul la “salut”
• Pentru cititoarele mele
• Lipsa comunicarii
• Doua forme de blah-blah-uri