Doua forme de blah-blah-uri |
|
Scris pe 26 Noiembrie 2007 de Cristi
Comenteaza »
Exista doua forme interesante de exprimare pe bloguri, una mai paguboasa ca celalalta. Prima s-ar putea numi “poetica“. Incarcata, metaforica, accentul pus pe consonanta cuvintelor, pacatuieste prin faptul ca adesea nu vezi ideea. Lasandu-se furati de muzicalitatea vorbelor, acel gen de oameni uita sa mai gandeasca. Un stil similar il gasesti si la “enciclopediile ambulante“, la unii atat de cititi, ca se exprima prin citate din carti, incapabili sa isi formeze o gandire si opinie proprie. A doua forma este cea “jurnalistica“. Ascunde mai degraba saracimea in exprimare si cultura generala pescuita de pe Internet, din ziarele mondene si documentatiile tehnice. Handicapul cu exprimarea este camuflat prin pretentii sfidatoare, arogante sau vulgare. Reprezinta pe unii teribilisti din noile generatii, ramasi puberti la 20+ de ani, campioni ai video-games-urilor, crescuti prin mIRC-uri si torente. Au pareri transante asupra a ce e folositor sau educativ, chiar daca definirea termenului “educatie” le-ar putea pune probleme serioase. Genul lor de opinie? “Fizica cuantica e un rahat, iar Marie Curie era o proasta, ce plm!“ Etichete: Dialog, Limbaj Articole similare |
2 comentarii
Catalin I spune:Scris pe 26 Noiembrie 2007 la ora 5:25 |
Stilul de exprimare jurnalistic cred ca ma defineste si pe mine in mare parte cand ma uit pe blogul propriu, datorita continutului mic de cuvinte pe care insa incerc sa le exprim din punctul meu de vedere. Nu e neaparat nociv, si eu unul nu ma simt sfidator, arogant sau vulgar. Cred ca ar trebui sa gasesti o exprimare un pic diferita a ce ai vrut sa spui cu “stilul jurnalistic”. Cred ca ar trebui sa gasesti un cuvant prin jurul lui “teribilistic” … parerea mea. |
|
Cristi spune: Scris pe 26 Noiembrie 2007 la ora 11:36 |
Catalin, daca stilul tau nu e sfidator, arogant sau vulgar, atunci nu e cel la care ma refeream eu (si stiu sigur ca nu e! N-am scris ca astea-s SINGURELE forme de exprimare, sau ca orice exprimare pe scurt (“jurnalistica”) e ca cea descrisa de mine, sau ca oricine s-ar exprima “poetic” n-are de fapt nimic de spus si pierde ideile. Daca-mi revezi textul, e imposibil insa sa nu recunosti si tu pattern-ul. Pe la altii. |
).