Am gasit afirmatia aceasta pretentioasa prin nu stiu cate locuri. De cum se vede vreunul contrazis, cu vreun comentariu care nu-i convine sau vreo insemnare prin alte parti care il critica, apare cu pretentia “Eu scriu doar pentru mine“.

Atata vreme cat ti-ai facut blogul sau insemnarile PUBLICE, mai ales atunci cand aveai posibilitatea sa ti le pastrezi PRIVATE, sau pentru proprii tai cititori (sa se conecteze prin login), inseamna ca TE EXPUI si trebuie sa accepti (chiar daca nu esti de acord) si ce se scrie despre tine prin alte locuri. Orice act PUBLIC creaza o interactiune intre scriitor-cititor sau scriitor-comentator. Chiar daca multi nu comenteaza, faptul in sine ca ai cautat in mod constient expunerea inseamna ca ti-ai dorit si esti obligat sa accepti acest mod de interactiune.

Scriam recent despre ipocrizia unor blogheri ajunsi ceva mai populari, care se plang de popularitatea pe care noi blogheri cauta sa si-o creeze prin backlink-uri. Pentru cine nu stie cum functioneaza, sa demistificam procedura.

Cand pui un link catre alt blog in articolul tau, acesta mareste implicit page-rank-ul celuilalt (cu o mai buna situare in lista de rezultate la cautare), indiferent cat de popular ar fi el deja. Pe cand un backlink catre blogul tau, lasat in comentariu la altul, NU CONTEAZA practic pentru motoarele de cautare, caci hyperlink-ul apare cu rel=nofollow, care ii spune lui Google sa nu mareasca popularitatea blogului tau doar ca te-ai legat de pe o pagina mai cautata.

Referitor la numarul de cititori pe care unul sau altul i-ar trimite pe blogul celuilalt, e iar fals sa sustii ca blogul mai putin popular ar profita mai mult. Experienta arata ca backlink-urile pot sa aduca momentan de ordinul a 10-20 de cititori, din care majoritatea sunt insa tot blogheri, ca tine, si cauta mai ales sa-si promoveze siturile. Pe partea cealalta, numarul este pe putin comparabil cu al celor pe care tu, de pe blogul tau “neinsemnat”, ii trimiti pe blogul celuilalt. De nenumarate ori am citit comentarii la articolele mai putin cunoscute, prin care cititorii marturiseau ca habar n-aveau de existenta celuilalt blog, al celui care face atata caz de “popularitate”.

Deci, oameni buni, lasati orgoliile si manifestarile de neamuri proaste, de cum ajungeti cu o “cantitate” ceva mai mare de cititori. Publicitatea prin backlink-uri este intr-adevar un fenomen reciproc. Daca nu va doriti mana de noi cititori pe care orice blog mai marunt v-o aduce totusi, interziceti simplu comentariile si vedem atunci cat de “populari” mai ramaneti.

E-adevarat, asta se poate intampla cand furi. Si cand n-ai nici macar inspiratia sa iti salvezi in local pozele furate…

Cum bine remarca cineva, de ce-ti pui licenta mai putin restrictiva a lui Creative Commons (cu “unele drepturi rezervate”), din moment ce iti arogi oricum separat toate drepturile?

Se stie de multi ani ca blogurile sunt percepute ca o amenintare pentru job-urile multora din mass-media. In Romania, fenomenul se contracareaza prin binecunoscutul stil manipulativ de altadata:

(1) Majoritatea jurnalistilor si-au tras blog, pe care si-l popularizeaza direct de pe paginile ziarelor la care lucreaza.
(2) Jurnalistii fac publicitate jurnalistilor-blogheri. (De retinut ca publicatia respectiva poarta numele Adevarul.)
(3) Jurnalistii-blogheri fac publicitate jurnalistilor. Cu blog-roll-uri sau de genul “iata ce articol teribil are Vasile Jurnalistu in ziarul Noi, credibilii“, insemnare a blogherului vasile-jurnalistu.wordpress.ro.

Despre celelalte vreo 10,000 de bloguri active – si care alcatuiesc de fapt blogosfera romaneasca in ansamblu – nu se cunosc prea multe. Si nici nu se doreste.