E plin de jurnalisti si chiar blogheri care se plang “ma fura“, referindu-se desigur la refolosirea fara permisiune a continutului web cu copyright. E clar ca exista si cazuri clare de furt porcesc, dar sunt si multe confuzii (voite sau nu). Iata cateva situatii in care n-ar fi nicidecum vorba de FURT:

(1) Cand vezi pe strada o reclama si scrii despre ea pe blogul tau, apoi auzi pe altii la radio facand misto de aceeasi reclama. Indiferent daca respectivii ti-au vizitat mai intai blogul, nu-i musai sa-ti pomeneasca numele (“iata ce-am vazut pe blogul lui cutarica“) atunci cand relatarea priveste elemente comune si externe, din cotidian, si nu foloseste exact acelasi gen de informare.

(2) Cand ai agregatoare de informatii, ca RSS feed-urile, ce colecteaza noi aparitii si le prezinta condensat, cu titlu si eventual un mic paragraf de maxim 500 de cuvinte. Sa zici mersi ca ti se face publicitate, chiar daca blogul respectiv este mai neinsemnat ca importanta. Te deranjeaza consumul de bandwidth al crawler-elor acestora? Sunt alte mijloace sa scapi de ele (robots.txt sau banarea unor IP-uri). Dar nu ii acuza totusi de furt. Mai ales cand pe blogul propriu asta facem mai toti masiv: agregarea (prin rastalmacire si comentare) a atator altor surse externe de stiri si informatii.

(3) Cand pui o poza clar culeasa de altundeva, ca nici tu nu poti sa specifici cine are si daca are copyright pe ea. Si-apoi vezi aceeasi poza pe un alt blog, fara vreo mentiune catre blogul tau. Chiar daca l-ai banui pe respectivul ca a cules-o de la tine, n-a repetat in fond decat procedura pe care ai aplicat-o si tu.

• Se fura sub ochii tai, ce faci?
• Românii, licenţele şi libertatea deschiderii
• Protejati-va filmele
• M-am trezit la ziar
• Lista furturilor de continut