Dintr-o foarte buna si succinta prezentare a lui Cristian Manafu:

“Ce isi doresc bloggerii mai mult si mai mult? Trafic. Aparitii la TV. Sa fie Zoso. Comentarii. Sa castige bani. Sa fie recunoscuti pe strada. Ce ar trebui sa isi doreasca?”

Deci comentarii, dar nu oricum, ci unele de substanta. Nu ode, confirmari pupincuriste si lingusitoare a tot ce-ai scris, dar nici contraziceri fara sens, de dragul muscatului de cur. Nu doar o vorba aruncata acolo in viteza, sa-si lase linkul catre blogul lor si-atat.

E din pacate adevarat ca foarte putini blogheri sunt atrasi de aceasta forma normala a dialogului, de schimbul nesimulat de opinii, de extragerea din feedback-ul celorlalti a unor invataminte ce pot sa le imbogateasca propria experienta. Si totul incepe prin RESPECTUL interlocutorului, atunci cand acesta isi merita acest respect, ca s-a plecat asupra celor scrise…

Exista unii oameni importanti, ale caror bloguri sunt monumentale pagini virtuale create pentru monolog. Exista blogheri-jurnalisti care nu intervin vreodata in comentariile lasate sub propriile articole (chiar cele pertinente, care merita). Exista bloguri alimentate zilnic cu exces de insemnari, unde constati simplu ca autorului nu-i pasa ce se scrie sub cele postate ieri.

Mai presus de toate, simti deseori DISPRETUL unor blogheri fata de marea masa a propriilor lor cititori sau comentatori. Caci e o forma grava de nepasare si dispret sa il poftesti pe om in casa si-apoi sa il ignori complet. Si-n toate acestea ma refer – retineti – numai la acei oaspeti care s-au descaltat la usa, care cinstesc casa in care au intrat si n-au uitat de politicosul buna-ziua.

• Urmarirea comentariilor
• Specimene
• Sofisme din silogisme
• Sic!
• Scrii DOAR pentru tine?