Dintr-o foarte buna si succinta prezentare a lui Cristian Manafu:

“Ce isi doresc bloggerii mai mult si mai mult? Trafic. Aparitii la TV. Sa fie Zoso. Comentarii. Sa castige bani. Sa fie recunoscuti pe strada. Ce ar trebui sa isi doreasca?”

Deci comentarii, dar nu oricum, ci unele de substanta. Nu ode, confirmari pupincuriste si lingusitoare a tot ce-ai scris, dar nici contraziceri fara sens, de dragul muscatului de cur. Nu doar o vorba aruncata acolo in viteza, sa-si lase linkul catre blogul lor si-atat.

E din pacate adevarat ca foarte putini blogheri sunt atrasi de aceasta forma normala a dialogului, de schimbul nesimulat de opinii, de extragerea din feedback-ul celorlalti a unor invataminte ce pot sa le imbogateasca propria experienta. Si totul incepe prin RESPECTUL interlocutorului, atunci cand acesta isi merita acest respect, ca s-a plecat asupra celor scrise…

Citeste mai departe »

O menire a blogurilor este sa inlesneasca si sa faciliteze comunicarea pe virtual. E insa discutabil sa promovezi cu precadere insemnarile ale caror comentarii nu-s decat chat-uri, discutii gen messenger, multe din ele sub forma urmatoare: “salut”, “hey”, “te-ai sculat?”, “da”, “ai baut cafeaua?”, “nah…”. Si, cu cat esti mai “sociabil” si dezvolti asemenea pretioase schimburi de idei (sic), cu-atat ai sanse mai sporite ca blogul si creatiile tale sa fie descoperite de altii. Cel putin, asa se procedeaza pe WeBlog, unde exista un Top al comentariilor si, cu cat mai lunga devine “participarea“, cu-atat se umfla literele din clasament…

De acord ca trebuie sa existe modalitati de promovare a diferitelor genuri de bloguri si insemnari. Topul comentariilor insa, alaturi de cel al insemnarilor (sau stelutelor), nu face decat sa promoveze banalitatea si flecareala ieftina, cata vreme exista putine alte mijloace sa descoperi si insemnari de alta factura. Iar multi profita detasat de aceasta fisura, prin comentarii artificiale, de cate 2-3 vorbe.

Ar fi mult mai interesant, de pilda, sa ai o lista (nu “clasament”!) a blogurilor active, cele in care se posteaza in mod regulat. De remarcat ca e ceva mult diferit de-acea lista a Prospaturilor, ce se intinde pe nu stiu cate pagini si rar ai rabdarea sa o citesti.

Ar fi de asemenea binevenita interventia ocazionala a unor persoane calificate, pe diferite domenii si categorii, care sa revizuiasca periodic noi postari si sa faca recomandari pertinente si obiective. Desigur, ar exista el un asemenea “top” pe-acolo, postat periodic de un blogher (sau blogheritza), dar e facut in spirit total gascar, pe amicitiile create in sanul unui mic grup – nimic de-a face cu bunul simt, impartialitatea sau adevarata valoare.

Exista pe WeBlog un Top al insemnarilor, care contine zice-se cele mai valoroase postari, votate de alti blogheri prin acordare de stelutze. Cum functioneaza treaba asta: fiecare blogher are o quota de stelutze, pe care le poate acorda materialelor citite pe la altii sau chiar la el.

Nimic rau cu asta, dar iata ce se intampla de fapt: pe primul loc in top se afla, de aproape un an si jumatate, o insemnare la care autoarea insasi marturiseste ca “aceste stelute au fost acordate din cauza unei defectiuni ale insemnarii. Va asigur ca nu au fost primite in mod cinstit ci, repet, din cauza unei defectiuni aparute la aceasta insemnare“.

Tot in acest teribil clasament se afla insemnarea “NU VREAU STELUŢE!“, in care autorul roaga insistent tocmai sa NU se (mai) acorde aceste “semne de apreciere” scrierilor sale, mai ales fiindca “am aflat că aici chestia asta a ajuns meschină, oamenii se premiază între ei, se invidiază, se înjură pe temă de steluţe“.

……………………………………………………………………………
Nu-i rau ca se creaza mecanisme prin care oamenii sa-ncerce sa promoveze lecturile interesante. Cand insa asemenea mecanisme se dovedesc in timp nefiabile si cu rezultate jenante sau chiar ridicole, e credibilitatea in sine a unor asemenea “premieri” care e pusa in cauza.

E plin de jurnalisti si chiar blogheri care se plang “ma fura“, referindu-se desigur la refolosirea fara permisiune a continutului web cu copyright. E clar ca exista si cazuri clare de furt porcesc, dar sunt si multe confuzii (voite sau nu). Iata cateva situatii in care n-ar fi nicidecum vorba de FURT:

(1) Cand vezi pe strada o reclama si scrii despre ea pe blogul tau, apoi auzi pe altii la radio facand misto de aceeasi reclama. Indiferent daca respectivii ti-au vizitat mai intai blogul, nu-i musai sa-ti pomeneasca numele (“iata ce-am vazut pe blogul lui cutarica“) atunci cand relatarea priveste elemente comune si externe, din cotidian, si nu foloseste exact acelasi gen de informare.

(2) Cand ai agregatoare de informatii, ca RSS feed-urile, ce colecteaza noi aparitii si le prezinta condensat, cu titlu si eventual un mic paragraf de maxim 500 de cuvinte. Sa zici mersi ca ti se face publicitate, chiar daca blogul respectiv este mai neinsemnat ca importanta. Te deranjeaza consumul de bandwidth al crawler-elor acestora? Sunt alte mijloace sa scapi de ele (robots.txt sau banarea unor IP-uri). Dar nu ii acuza totusi de furt. Mai ales cand pe blogul propriu asta facem mai toti masiv: agregarea (prin rastalmacire si comentare) a atator altor surse externe de stiri si informatii.

(3) Cand pui o poza clar culeasa de altundeva, ca nici tu nu poti sa specifici cine are si daca are copyright pe ea. Si-apoi vezi aceeasi poza pe un alt blog, fara vreo mentiune catre blogul tau. Chiar daca l-ai banui pe respectivul ca a cules-o de la tine, n-a repetat in fond decat procedura pe care ai aplicat-o si tu.

Exista blogheri care, individual sau in grup, duc ocazional campanii de ponegrire a altora.

O forma de asemenea atac se foloseste de importanta pe care Google o acorda cuvintelor dintr-o portiune de text formatata ca hyperlink. De exemplu, te tot referi la unul prin “lingaul asta” (in loc sa-i dai numele), si formatezi expresia ca link catre blogul sau. Cuvintele in gras sau mai vizibile sunt de asemenea mai “importante” pentru Google.

Cautati acum pe Google “lingaul“: surprise-surprise, ca primul rezultat din lista este …blogul lui Ciutacu (pe-al carui sit nu veti gasi desigur nimic referitor la lingai)! Va las sa ii ghiciti pe cei care i-au copt-o…